Cum sa (nu) iesi in strada. Ghidul e practic, textul e de fictiune.

Cum sa (nu) iesi in strada. Ghidul e practic, textul e de fictiune.

Sunt iritat. Nici nu mai stiu, de nervi, ce m-a suparat dar e ceva care trebuie spus tuturor, imi aduc eu aminte in drum spre Piata. E ceva despre societatea asta romaneasca, ceva ce trebuie facut public. Ies din casa cu bani putini, sa nu-i pierd la inghesuiala, cu actul de identitate si o carte de vizita, ca, daca imi vine vreo bata pe cap, ca acum 26 de ani prin Piata, sa stie aia sa-mi anunte copiii.
Am spus catorva pe facebook ca plec dar nu stiu daca vor veni. In ’90 nici atat nu am facut dar au venit destui.
Pe drum ma gandesc la ironia sortii, cum Constitutia din ’86 garanta libertatea mitingurilor si demonstratiilor si nu a fost pentru cine s-a pregatit…
Cred ca si acum o fi la fel, de asta nu s-or fi atins astia, doar nu-s atat de nebuni!
In Piata e liniste. Ba nu, vine un amic atras de pe fb, e in trening ca zice ca de aici merge sa alerge un pic in parcul Izvor. A adus si un prieten din Germania, sa vada democratia romana la lucru si sa alerge dupa, impreuna. Tipul are un tricou smecher cu numar de concurs de la nu stiu ce maraton. Eu am burta.
Punem tara la cale. Mai vin amici de pe fb, se mai alatura trecatori, ne place, ideile se invart in aer, ne simtim bine, energizati, parca imi vine si mie sa plec la alergat sa mai dau jos din burta.
Ne dau tarcoale niste jandari. Imi scapa un pic ochii la bulanul din cingatoarea unuia dar oricum nu se compara cu ce am luat in ’90. Si acum sunt si mai batran, nu cred ca ar indrazni. Dimpotriva, il vad ca pune mana pe un pix si rasuflu usurat si nu-l mai bag in seama.
Dupa vreo ora, plec acasa descarcat de nervi. Neamtul catre parc.
Dupa cateva zile, primesc acasa un proces-verbal. Pe jandarmul ala il chema… nu mai conteaza, al naibii, de unde mi-a luat numele, cred ca ma cunostea de undeva!
Mi se atrage atentia ca in septembrie ’91, parlamentarii nostri, speriati de rana mea de la cap, au dat o lege. Era pe Constitutia lui Ceausescu, aia cu libertatea cetateanului RSR de a demonstra.
Cica am voie sa demonstrez, vezi bine, dar nu in aer liber. Ca trebuia sa anunt inainte cu 3 zile, ca-s organizator, sa aiba astia, primarul, jandarmii si politia locala timp sa se organizeze si ei sa nu mi se intample ceva. Ca nu aveau de unde sa stie ca mineritul o sa moara pana in 2016…
Ca e mai grav ca ne-au incadrat si la competitie sportiva, ba chiar internationala, ca i-au vazut ei pe amicul meu cum se intrecea cu neamtul spre parc si vorbeau englezeste…
Ca n-am protejat mediul ca un tip a aruncat o tigara pe jos. Of, si am vrut sa ii spun sa o ridice!
Ma arunc pe legea asta 60/1991 si pe Constitutia din 2003. Acelasi text: “Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfaşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.” Nu-mi vine sa cred: Constitutia copiaza legea asta!
Dar tampeniile sunt doar in lege.
Ca trebuia sa declar denumirea sub care este cunoscut grupul organizator (curat securistic!) si numarul aproximativ al participantilor, de parca stiam eu eu ca amicul aduce pe cineva.
Ca daca o faceam undeva, intr-o sala de conferinte, nu era problema.
Ca e bine ca nu ne-am lungit dupa ora 23.00, ca ne baga direct la incalcarea convietuirii sociale, pe legea imediat urmatoare 61/1991, ca le-au rezolvat pe rand.
Ca oricum m-au iertat ca era in apropierea staţiei de metrou, a spitalului Coltea si vizavi de unitatea economica a Teatrului National unde e de notorietate ca se lucreaza cu instalaţii, utilaje si maşini de tragere a cortinei care au un grad ridicat de pericol în exploatare.
Ca de ce nu ne-am limitat si noi la ceva cultural-artistic, sportiv (dar doar manifestare, nu sa se fi intrecut obsedatii aia, ca aia e competitie), nemaivorbind de ceva religios, ori macar sa ne fi limitat la a comemora 26 de ani de la durerea mea de cap din ’90.
Ca am avut noroc ca nu s-a infiltrat nimeni în rândul nostru, cu scopul de a tulbura normala desfăşurare a adunarii noastre. Ca daca isi pierdea caracterul pasnic si civilizat, ar fi fost necesar sa fim neutralizati toti, nu doar infiltratii, in forta, cu mijloacele tehnice din dotare, chiar si fara aprobarea domnului prefect in cazul in care ar fi existat indicii temeinice ca se pregatea o fapta ilegala. Dar sa nu-mi fac griji ca ma invata ei sa fiu atent la semnalele sonore sau luminoase de avertizare si mai ales la cuvintele magice “Atenţiune, vă rugăm să părăsiţi . . ., vom folosi forţa”, ca a doua oara nu ma mai roaga ci zic direct “Ultima somaţie: Părăsiţi . . ., se va folosi forţa”, si ca sa fiu atent ca daca aud ca se repeta ultima somatie inseamna ca se vor folosi arme de foc.
Exact la faza cu armele de foc ma suna si amicul suparat ca el si neamtul au luat si ei amenda ca au participat la adunarea mea nedeclarata si regreta ca nu m-a intrebat si zice ca nu mai are incredere in mine si nici in facebook. Iar eu ii zic ca de ce dracu’ s-a apucat sa se ia la intrecere cu neamtu’ ca mi-au dat maxim din cauza lor.
Ne impacam curand si il invit cu neamt cu tot sa ii fac cinste. Il intreaba pe neamt si apoi zice ca ma suna mai tarziu ca ala trebuie sa-si consulte avocatul…
Si eu il sun pe al meu, sa dam in judecata facebook, am un feeling ca astia trebuiau sa se gandeasca ca eu sunt un simplu consumator si sa ma fi informat asupra puterii pe care o are sa adune oamenii. Avocatul meu zice ca da si ca oricum e neconstitutional dar o sa chemam in garantie facebook ca el e organizatorul asa ca sa nu-mi fac griji ca asta plateste. Si mai si rade si zice ca o sa scrie tot pe fb un ghid al demonstrantului grabit! Hai Romania!

MihaiNeacsu

Managing Partner Neacsu & Asociatii Law Firm
Close Menu