Comunitatea nu e pentru copii

Comunitatea nu e pentru copii

Va fi bine pentru sportul romanesc cand barbatii Romaniei si o parte dintre femeile ei ar depune energia consumata la vizionarea unui meci de fotbal din Liga 1 pentru a se corecta pe ei insisi in comportamentul legat de educatia sportiva a copiilor lor. Cati dintre ei nici macar nu au observat ca fiii si fiicele lor nu fac sport? Cati dintre ei nu au avut niciodata si cati au pierdut reflexele sociale care puteau determina societatea romaneasca sa fie una prietenoasa cu sportul?

Veti spune ca nu avem sali de sport si terenuri de fotbal, piste de atletism ori bazine de inot.

Dar cati dintre voi ati fost interesati sa cititi un program politic al unui candidat la functia de primar si sa aflati daca acesta isi propune sa construiasca asa ceva? Cati dintre voi ati semnat o petitie colectiva pentru asa ceva?

Dar haide sa coboram stacheta pretentiilor: cati dintre voi stiti ca terenurile de sport ale scolilor din Bucuresti (cel putin in Sectorul 5 asa este) nu pot fi folosite de catre copiii din comunitate decat contra cost, conform (cate) unei hotarari de Consiliu Local? Ati fi stiut-o daca v-ati fi trimis copiii sa se joace acolo.

Exemplul de mai jos (pentru cine are rabdare sa il citeasca, concluzia e frumoasa) va va arata totul este inutil fara mobilizarea comunitatii locale, fara prezenta ei activa. Fara reflexele ei sociale de care vorbeam mai sus, care ar schimba atatea in Romania, daca ar fi trezite.

Cand eram in politica, am incercat sa initiez un proiect de modificare a acestei hotarari si am aflat, dupa ce am trecut cu incapatanare de etapa batutului cu pumnul in masa „Nu Proiecte”, ca ratiunea acestei hotarari a fost faptul ca terenurile erau ocupate sporadic si cu precadere de tineri post-adolescenti ale caror meciuri se sfarseau invariabil cu baute si expulzari de pe teren cu gardienii locali, dupa sesizari facute de parinti din vecinatate care reclamau obiceiul prost al bautului, fara sa le pese de cel bun.

Am inghitit in sec si am incercat sa trezesc reflexele comunitatii mele, in sprijinul proiectului meu, incercand sa organizez un campionat de fotbal intre echipe de copii din comunitate si platind din buzunarul meu (nu in bani, adica tariful de 10 euro pe ora, ci in natura, adica papetarie, ca mi s-a explicat de catre conducerea scolii ca din bani Primaria ia jumatate, pe cand din papetarie nu) pentru un teren de beton (majoritatea terenurilor scolilor din comunitatea mea sunt astfel, neprietenoase cu genunchii copiilor).

Am esuat neputand gasi echipe care sa reprezinte cate o zona din comunitate. DE CE? PENTRU CA NU EXISTA NICI MACAR O COMUNITATE A COPIILOR. Dar asta nu e, desigur, vina lor.

MihaiNeacsu

Managing Partner Neacsu & Asociatii Law Firm
Close Menu